- vehicul
- , =um (L) * A conveyance
Dictionary of word roots and combining forms . Donald J. Borror. 2013.
vehicul
Look at other dictionaries:
vehicul — VEHÍCUL, vehicule, s.n. Mijloc de transport pe o cale de comunicaţie terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. – Din fr. véhicule, lat. vehiculum. Trimis de cornel, 23.04.2008. Sursa: DEX 98 VEHÍCUL s. mijloc de transport. Trimis … Dicționar Român
vehícul — s. n., pl. vehícule 3 sg. şi pl. vehiculeázã … Romanian orthography
VEHICUL — vehiculorum … Abbreviations in Latin Inscriptions
cursă — CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într o mişcare… … Dicționar Român
tracţiune — TRACŢIÚNE, tracţiuni, s.f. Acţiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forţe exterioare (animale sau mecanice); forţă care pune în mişcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [pr.: ţi u ] – Din fr.… … Dicționar Român
car — CAR1, cari, s.m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros şi cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. – lat. carius (= caries). Trimis de valeriu, 30.10.2008.… … Dicționar Român
remorcă — REMÓRCĂ, remorci, s.f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor şi destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ♢ loc. adj. La remorcă = remorcat. ♢ expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau … Dicționar Român
platformă — PLATFÓRMĂ, platforme, s.f. I. 1. Suprafaţa orizontală plană a unui vehicul, a unui aparat de ridicat etc. pe care se încarcă mărfuri, vite etc.; p. ext. vagon sau camion deschis, fără pereţi şi fără acoperiş, utilizat pentru transporturi. ♦… … Dicționar Român
transborda — TRANSBORDÁ, transbordez, vb. I. 1. tranz. A transporta mărfurile sau oamenii dintr un tren în altul sau de pe o navă pe alta (continuând călătoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe… … Dicționar Român
şeniletă — ŞENILÉTĂ, şenilete, s.f. Mic vehicul (militar blindat) pe şenile. – Din fr. chenillette. Trimis de cata, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 şenilétă s. f., g. d. art. şenilétei; pl. şeniléte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
