- crepuscul
- (L). Twilight
Dictionary of word roots and combining forms . Donald J. Borror. 2013.
crepuscul
Look at other dictionaries:
crepuscul — CREPÚSCUL, crepuscule, s.n. 1. Sfârşit de zi; înserare, amurg. ♦ fig. Declin, sfârşit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum. Trimis de ana zecheru, 13.09 … Dicționar Român
crepúscul — s. n., pl. crepúscule … Romanian orthography
crepuscular — CREPUSCULÁR, Ă, crepusculari, e, adj. Care ţine de crepuscul. ♦ Slab luminat, abia vizibil. – Din fr. crépusculaire. Trimis de ana zecheru, 17.09.2008. Sursa: DEX 98 crepusculár adj. m., pl. crepusculári; f. sg. crepusculáră … Dicționar Român
murg — MURG1 s.n. 1. (înv. şi pop.) Amurg. 2. (Rar) Zori de zi. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MURG2, Ă, murgi, adj., s.m. şi f. 1. adj … Dicționar Român
amurg — AMÚRG, amurguri, s.n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui şi ţine până la venirea nopţii; înserare, crepuscul, amurgit. ♢ loc. adv. În amurg = când se lasă seara. ♦ fig. Bătrâneţe, sfârşitul vieţii. – A + murg amurg . Trimis de RACAI … Dicționar Român
înserare — ÎNSERÁRE, înserări, s.f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – v. însera. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSERÁRE s. amurg, apus, asfinţit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. şi pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfinţit … Dicționar Român
Thierry Le Pennec — Pour les articles homonymes, voir Le Pennec. Thierry Le Pennec, né en 1955 à Saint Germain en Laye, est un poète françaisil vit à Saint Jean Kerdaniel, dans les Côtes d Armor. Agriculteur, ses écrits nous ramènent au rythme des saisons et à la… … Wikipédia en Français
crepuscule — /kri pus kyoohl, krep euh skyoohl /, n. twilight; dusk. Also, crepuscle /kri pus euhl/. [1350 1400; < L crepuscul(um), equiv. to crepus (akin to creper obscure) + culum CULE1] * * * … Universalium
apune — APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. intranz. (Despre aştri) A dispărea sub orizont; a asfinţi, a scăpăta. ♦ fig. A şi pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ♢ (fam.; în expr.) A( i) apune steaua (cuiva) = a şi… … Dicționar Român
apus — APÚS1, apusuri, s.n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; privelişte oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p.ext. loc pe orizont, regiune, ţară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp… … Dicționar Român
