- acest
- (G). Healing; remedy
Dictionary of word roots and combining forms . Donald J. Borror. 2013.
Dictionary of word roots and combining forms . Donald J. Borror. 2013.
acest — ACÉST, ACEÁSTĂ, aceşti, aceste, adj. dem. (antepus) 1. (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care… … Dicționar Român
AcEst — acetyl esterase … Medical dictionary
acést — adj. m. (antepus), g. d. acéstui, pl. acéşti; f. sg. aceástã, g. d. acéstei, pl. acéste; g. d. m. şi f. acéstor … Romanian orthography
AcEst — • acetyl esterase … Dictionary of medical acronyms & abbreviations
aici — AÍCI adv. 1. În acest loc, în aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ♢ expr. (fam.) Până aici! = destul! ajunge! Pe aici ţi e drumul! = şterge o! pleacă! a plecat! a şters o! A se duce pe aici încolo = a pleca, a o şterge; a pleca fără… … Dicționar Român
locotenent — LOCOTENÉNT, locotenenţi, s.m. 1. Grad de ofiţer superior sublocotenentului şi inferior locotenentului major; persoană care are acest grad. ♢ Locotenent major = grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior căpitanului; persoană care poartă… … Dicționar Român
carabă — CARÁBĂ, carabe, s.f. 1. (reg.) Fluier primitiv pe care şi l fac copiii dintr o ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (arg.) Palmă (2). – Din … Dicționar Român
deja — DEJÁ adv. În acest (sau acel) moment, de pe acum (sau pe atunci), încă de pe acum (sau de pe atunci). – Din fr. déjà. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 DEJÁ adv. v. încă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dejá adv … Dicționar Român
fotosculptură — FOTOSCULPTÚRĂ, fotosculpturi, s.f. Procedeu de executare a statuilor, a busturilor etc., înregistrându se fotografic din mai multe părţi conturul corpului de sculptat şi reproducându se mecanic acest contur în material plastic. ♦ Sculptură… … Dicționar Român
licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă … Dicționar Român